de ce facem comedie? (part 1)

habar n-am sa va zic exact. stiu ca foarte multa lume ma intreaba, ori ca sunt ziaristi cu imaginatie limitata la interviuri, ori ca e vorba de fani, ori de persoane care nu prea ne iubesc. pot doar sa incerc sa dau un fel de raspunsuri, care imi vin mai repede in minte.

eram undeva prin clasele primare si faceam de capul meu caiete intregi cu benzi desenate, care aveau un oarece succes la cativa prieteni. apoi, am “evoluat” la un soi de povestiri comice, cu un public la fel de numeros. asta se intampla in primele clase de gimnaziu. dupa, cred ca au urmat cativa ani de pauza si intr-a 9-a, a 10-a, am inceput sa pun pe hartie primele texte umoristice, am inceput sa scriu primele glume. dar, ce stiu sigur din perioada aceea mezozoica a trupei spitalu’9, e ca sub nici o forma nu ma gandeam nici eu, nici colegii mei de atunci, pe care ii aveam parteneri la interpretat respectivele scenete la un reportofon (si ala imprumutat) sa facem ceva mai serios. norocul a facut ca acele casete sa aiba ceva succes in cercurile noastre de prieteni si, “la cererea publicului”, am inceput sa inregistram un set de momente noi in fiecare vacanta.

…pe urma..a mai urmat o alta  pauza. in toti anii astia, nu doar ca nu ne propusesem sa aparem pe vreo scena sau sa ne cautam vreun impresar…pur si simplu nici macar nu ne trecuse prin cap ! probabil suntem printre putinii oameni care fac ceva legat de showbiz, care au ajuns sa traiasca din treaba asta fara sa aiba la baza dorinta de a fi sub reflectoare sau de a avea incasari. ne cautau tot felul de idei pe acasa si voiam sa ajuga mai departe.

…cam atat pentru moment cu explicatiile. continuam. mai stati prin curtea blogului

doru ivanov

http://doruivanovblog.wordpress.com/2010/11/28/de-ce-facem-comedie-part-1/